Teritoriul comunei Dolhești se află la 50 de km de municipiul lași și la 27 km de municipiul Huși, fiind traversat prin partea de NE și E de drumul naţional lași-Huși și de râul Crasna cu afluenţii săi: Crăsniţa, Cetăţuia și Pietriș.
Comuna Dolhești se află la limita de SE a judeţului lași, la graniţa cu judeţul Vaslui. Este alcătuită din localităţile Dolhești, Brădicești, Pietriș și cartierul Dolhești loniţești care face parte din satul Brădicești. Valea pârâului Crasna desparte localitatea de Pietriș (la est), iar interfluviul Raţa-Rusu de satul Brădicești. Comuna Dolhești se învecinează la N și V cu comuna Ciortești, la SV cu comuna Boţești, la S, SE cu comuna Bunești-Averești, la E cu comuna Cozmești, iar la NE cu comuna Răducăneni.
2.3.1 Istoria așezării
Prima atestare documentară a satului Dolhești o găsim în ispisocul dăruit de Alexandru cel Bun lui Vlad Dolhici, la 1 mai 1406 (6914). Prin acesta domnitorul dăruia lui Vlad Dolhici un sat pe Crasna, unde era casa lui și un loc pustiu peste Prut, la Fântâna Veprova, în apropiere de Sărata (Documenta Romanice Historica, vol. I).
Aron, voievodul Moldovei întărește la 2 decembrie 1594 lui Samson diaconul părţile de moșie din Dolhești și din Liești, cumpărate de la Drăghici. (Catalogul Documentelor Moldovenești, p. 945).
Alexandru lliaș întărește la 1632 lui lonașcu Cehan, mare pitar, a cincea parte din satul Dolhești, la Obârșia Crasnei, cumpărată de la Păcurar, fiul lui Cozma slugerul. (DRH, vol. 1, 182).
Ieremia Movilă, voievodul Moldovei, judecă la 5 ianuarie 1604 pricina dintre Crăciun, Gavril, Vartic ș.a., strănepoţii lui Oană Dușăscul, pentru satele Dolhești pe Crasna, Vierenii pe Prut la Obârșia Săraţii și Vizdita la Sărata. (CDM, p. 1196).
Constantin Movilă, voievodul Moldovei, întărește la 13 septembrie 1610 un uric slugii sale Crăciun vistiernicelul, părţile ocină din Dolhești, cu loc la iaz, moară și loc de prisacă cu livezi, cumpărate de la Petru, Ghervosi, Simion, Marica și Anghelina, copii lui Isac, strănepoţii lui Oană Dușescul cu 40 taleri de argint și de la Ana din Dolhești cu 25 taleri. (CDM, p. 1472).
Constantin Movilă scrie slugii sale Gheorghe armașul la 5 martie 1610 să cerceteze pricina lui Crăciun vistiernicelul din Dolhești cu Pobină, pentru un iaz. (CDM, p.1447).
Aron, voievodul Moldovei, întărește lui Constantin aprod la 26 februarie 1617 părţi de moșie din Dolhești pe Crasna, cumpărate de la Agafia Samsoneasa și fetele ei. (CDM, p. 1739).
La 1 februarie 1632, Păcurar, fiul lui Cozma slugerul, nepotul lui Toader Băiaș, vinde lui lonașco Cehan pământ în Dolhești cu 60 galbeni. (CDM, p. 818).
În ianuarie 1640, Vătăvoaia, soţia lui Luca vătaf de aprozi, fata lui Constantin din Dolhești, aproape de moarte lasă prin testament fiului său Apostol: 2 valuri de pânză de câte 100 de coţi, un boţ de ceară de 80 oca, un uric al locului de la Dolhești și o pereche de pistoale ce i s-au furat, care să fie cerute hoţului de va fi găsit. Martori preotul Vasile din satul Botneni, Stioan din Serbesti și alţii. (CDM, p.*1438).
Vasile Lupu voievod împuternicește la 1642 pe Constantin din Dolhești să oprească ocina sa din Dolhești și Botneni dinspre lovașco vornicul. (CDM, p 1635).
Vasile Lupu întărește la 1648 lui Racoviţă Cehan, al doilea logofăt, părţi de ocină din Botneni pe Crasna și din satul Dolhești, cumpărate de la Pavel căpitanul de curteni din ţinutul Vaslui și de la fraţii săi, cu 30 unghi, bani cu care s-a răscumpărat Pavel din temniţă deoarece nu plătise darea și nici rudele nu l-au răscumpărat. (CDM, p. 2018).
La 1 noiembrie 1641 Neniuţa și feciorii săi dau lui Dumitrașcu Burghelea din Tăbălăești a treia parte din satul Bunești pentru că a plătit pentru el 20 galbeni popii Eremia, pentru stupii furaţi de la prisaca acestuia de la Dolhești (CDM, p. 1562).
De la 30 octombrie 1667 există un zapis de mărturie al lui Gheorghe Geoantă, a soţiei sale și a feciorului său prin care se arată că aceștia au vândut o parte din satul Cricești în ţinutul Vasluiului lui Pătrașcu, fiul lui Toader. Martori din Şerbești, Cricești și Dolhești.
La 1 octombrie 1802, Mihalache Tătar din satul Dolhești, ţinutul Fălciu, vinde lui loniţă (Codrianu) fost mare clucer, 80 de stânjeni domnești din moșia Mândrești, ţinutul Vaslui, cu 200 lei, însemnare de stânjeni de moșie cumpăraţi de la Gheorghe și Măria, feciorii Turbatului de la Hulub ș.a. (Arhiva lași P 406/110)
În 5 ianuarie 1863, Ştefan Catargiu își împarte averea între urmașii săi și este pomenit și Dolhești, alături de Negrești. (Arhiva lași P 531/37)
La 15 iunie 1834, 14 locuitori din satul Dolhești dau chitanţă pentru 280 lei și 20 parale, ce datorau lui loniţă Grigoriu căminar. (Arhiva lași P802/42)
Din 3 aprilie 1843 datează un doclad (referat) de pe o rezoluţie a Divanului Domnesc relativ la pricina urmată între Iconomul loan și alţii ai săi răzeși, cu răzeșii de Dolhești ai bătrânului „Greblă".
La 29 iulie 1853 llinca Tufescu dăruiește fiului ei loan Tufescu 30 stânjeni, în satul Dolhești, ţinutul Fălciu, din partea Ciuculeștilor și din partea Tufeștilor. De asemenea, îi mai dă patru stânjeni și 6 palme în acea parte pe care urmează să-i scoată de sub împresurarea Tufeștilor.
(Arhiva lași P573/127).
De la 24 ianuarie 1818 există o jalbă a răzeșilor din Dolhești dată lui Dimitrie Beldiman, în care sunt expuse o serie de nemulţumiri ale acestora faţă de abuzurile săvârșite împotriva pământurilor lor. (P86/5).
Comisia (despărţirea a 5-a) adeverește la 24 ianuarie 1853 că Costachi Panait a vândut lui Alte, fiul lui Avram, o mânză neagră de 3 ori. Acesta o vinde apoi lui Vasile Bumbaru din Dolhești. (P649/93).
